Apus de soare în biserica-găină din jungla indoneziană

20170215_132419

Sunset trip or regular trip? a întrebat plictisit agentul de turism.
Nu, nu vrem să mergem să vizităm templul Borobudur, punctul de interes numărul 1 al Javei, pentru că am făcut-o deja ieri...” incercam să-i explic arătându-i foaia de hârtie pe care îmi copiasem frumos numele Gereja Ayam.
Vizibil iritat, vânzătorul de excursii mi-a arătat o broşură care a spulberat toate visele mele de explorator. O coală A4, prost imprimată, unde trona impozant o gigantică găină de fier ruginit în mijlocul unei jungle dese.
Ok, prin urmare, ceea ce credeam eu că e o comoară ascunsă, o nouă destinaţie obscură de adăugat în colecţia mea de bizarerii cu care urma să mă mândresc cât de greu mi-a fost s-o descopăr şi să ajung la ea, era de fapt o destinaţie accesibilă, pe care o găseai la orice agenţie de turism din Yogykharta. Ba mai mult, era disponibilă în două variante – de dimineaţă până în jurul orei 18.00 sau la apus, când preţul creştea puţin.
Asta în ciuda faptului că citisem despre Gereja Ayam că a fost abandonată, prin urmare îmi imaginăm un loc greu accesibil, unde se ajunge cu un ghid special pe care îl contactezi prin cine ştie ce cai neconvenţionale.
Fie, regular trip, am zis eu, şi am negociat excursia, plus o tură printr-un parc naţional din regiune, la 35 de dolari de persoană.
Care e povestea acestei extravaganţe arhitecturale transformată într-un fel de mecca de către vânătorii de ciudăţenii?

20170215_133546

Dumnezeu i-a vorbit lui Daniel Alamsjah, un credincios indonezian in varsta de 67 de ani, si i-a spus sa-i slaveasca numele si sa puna temelia unei case de rugaciuni, unde s-o faca si altii.
Rezultatul? O construcţie din beton şi fier, în formă de găină, ce cloceşte pe un deal în junglă indoneziană. Construcţia a durat 2 ani, şi cu toate că intenţia era să aibă formă unui porumbel, rezultatul aduce mai degrabă cu o găină. Daniel, credinciosul, a spus că nu este vorba de o biserica, aşa cum au dedus unii din cauza religiei sale creştine, ci de o casă de rugăciuni care, nu-i aşa, poate avea orice formă!
A doua zi, ne-am aflat la fix la ora stabilită, nerăbdători să scormonim în măruntaiele de fier ale găinii. Drumul a fost de maxim 40 de minute, apoi şoferul a parcat maşina iar noi am plătit taxa de intrare – 10.000 de rupii indoneziene, adică echivalentul a maxim 3 dolari. Parcarea era plină de turişti curioşi, majoritatea asiatici şi câţiva americani. Am urcat un deal abrupt, care mi-a testat condiţia fizică şi după vreo 10 minute am văzut, ivindu-se printre frunze, capul de fier al găinii. Am grăbit pasul, şi am descoperit-o în toată urâţenia ei. În faţă “bisericii”, doi îngeri de piatră aşezaţi pe nişte piedestale, ne trâmbiţau sosirea.20170215_132423
Ştiam că din lipsa fondurilor necesare, construcţia a fost abandonta în anul 2000, dar când am ajuns erau câţiva muncitori cocoţaţi pe ea, lucrând frenetic. După ce am pozat-o din toate unghiurile, am vrut sa intru să-i studiez şi măruntaiele, dar am fost opriti de niste turisti indonezieni care gesticulau spre un aparat foto. Am luat aparatul vrând să le fac poze dar continuă să se agite, până am înţeles care le era de fapt intenţia. Să se fotografieze cu noi! În timp ce ne pozăm cu ei, s-au mai strâns vreo 2- 3 grupuri care urmăreau acelaşi lucru, unul mi-a pus chiar un bebeluş în braţe. Nu exagerez, dar am pierdut vreo 20 de minute pozându-mă cu tot felul de străini curioși (cine știe în câte poze apar pe facebook, alături de indonezieni)până când am zis GATA, no more photos, şi am intrat în găină.
Uşita mică dă fix în sala principala, care probabil că a fost gândită ca sală de rugăciune. Când am ajuns eu, erau câteva scaune aliniate, o scenă improvizată, şi un proiector, aşa că am dedus că urmă să înceapă un spectacol. Interiorul este neterminat, pereţii nu erau vopsiţi încă, doar pardoseală era cât de cât gata, acoperită cu nişte dale colorate, cu motive florale.

20170215_135644
După ce am explorat sala principală, am coborât în subsolul labirintic, unde se aflau câteva încăperi minuscule, asemenea unor chilii săpate în stanca. După un slalom printre chilii am descoprit nişte camere ceva mai mari, decorată cu motive şi tablouri kitsch, aparţinând diverselor religii.
Am urcat şi până în capul păsării, de unde poţi privi în jos, prin ciocul imens, întredeschis. Urcarea se face pe o scară îngustă, circulară, iar cele două etaje au pereţii tapetaţi cu nişte afişe ciudate care te avertizează despre pericolele societăţii moderne – droguri, alcool şi sex.
Am tras cu urechea la un ghid şi am aflat că de-a lungul timpul, clădirea a fost folosită în diverse scopuri. O perioada a servit drept Centru de Reabilitare al tinerilor care au pornit pe cai greşite, iar desenele naive de pe pereţi stau drept dovadă. De câteva ori burtă rece a găinii a fost folosită drept locaţie pentru nuntă, oamenii sunt ciudaţi, nu ne mai miră nimic!
La ieşire am rezistat eroic unui noul asalt de propuneri de a mă fotografia cu localnicii, pretinzând că nu înţeleg ce vor de la mine. Dacă ești blond și ai pielea deschisă la culoare, așteaptă-te la o mulțime de pretendenți.

20170215_135604

20170215_131950
Chicken Church este un animal ciudat, pe care merită să-l vizitezi doar dacă îţi plac obiectivele de acest gen. Pentru impresie artistică şi poze spectaculoase, îţi recomand o vizită la apus, când soarele îi înroşeşte penajul.
Un obiectiv must-see în această regiune este Templul Borobudur, cel mai mare templu budist din lume, aflat în Patrimoniul Unesco. Despre el însă poţi citi în orice ghid, blog sau articol de turism destinat Indoneziei…

20170215_135651 20170215_134241

20170215_132707

20170215_132641

20170215_133937

20170215_135107

20170215_133307

20170215_133314

20170215_133343

20170215_133351

20170215_133412

20170215_133456

20170215_133830

20170215_133842

20170215_133918

20170215_133950

20170215_134610

articol publicat pe art7.fm

About Oana

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *