Valpo cum il numesc localnicii, este probabil unul din putinele orase din Chile, daca nu chiar singurul, in care chiar as putea sa locuiesc pentru o vreme. Si asta cu toate ca i-am dedicat doar 4 zile din vizita mea in Chile, si nici astea in exclusivitate, ci combinate cu orasul vecin Vina del Mar, si nici macar n-a fost dragoste la prima vedere.

Valparaiso suna al naibii de exotic dar nu va lasati inselati de nume- nu-i paradisul pe pamant ci un hatis haotic de case colorate aglomerate pe 42 de dealuri care-ti testeaza nervii si conditia fizica dar iti ofera o vedere sublima asupra Pacificului. E galagios, destul de murdar, obositor, dar musteste de vitalitate molipsitoare. Vorba lui Pablo Neruda, care si-a gasit deseori inspiratia in acest oras: ‘Valparaíso, how absurd you are…you haven’t combed your hair, you’ve never had time to get dressed, life has always surprised you.’

Aflat la o distanta de 2 ore de Santiago (120 km), Valaparaiso este un oras-port, inconjurat de dealuri (cerros) cu casute colorate spre care urci si cobori scari in culorile curcubeului, dotate cu lifturi si funiculare din fierul forjat al secolului al 19-lea.

Am luat-o la pas fara ghid sau harta, iar prima experienta n-a fost prea placuta. Mai ales ca-mi pierise cheful de orice inca din microbuzul care ma arunca dintr-un colt in altul in goana sa intre Vina del mar si Valparaiso. Valparaiso este conectat cu Vina del Mar printr-o retea de autobuze in care soferii se cred la raliu (nu glumesc, chiar trebuie sa te tii foarte bine de bara daca vrei sa cobori intact). Habar nu am aveam unde sa cobor, n-avem nici harta nici nimic, asa ca am intrebat un pasager, in ceea ce credeam eu ca e spaniola, ce ar fi de vazut in oras. Acesta mi-a zis sa cobor la a doua statie si sa o iau in sus. Am luat un ascensor si am nimerit intr-un cerros destul de rau famat cu locuinte care stateau sa cada si niste mazgaleli pe peretii care se cojeau oricum. Dupa ce m-am invartit putin pe acolo am luat liftul, de data asta in jos, si am pornit spre celalalte cerros, mult mai misto ca asta.

Cele mai tari, dar totodata si cele mai turistice, sunt Cerro Alegre si Cerro Concepción, pline de hosteluri si B&B-uri cool pentru toate gusturile si buzunarele, magazine ale designerilor locali, galerii de arta, restaurante si cafenele, berarii artizanele, case victoriene, conace gotice si street art care ofera un aer boem.

Comparat adesea cu San Francisco, dar si cu Berlin, Valparaiso este ceea ce ar trebui sa vezi in dictionar atunci cand cauti cuvantul cool. Centrul istoric este declarat patrimoniu Unesco, iar printre obiectivele must-see se numara si casa lui Pablo Neruda, La Sebastiana, cocotata tot pe dealuri, interesanta atat in interior cat si din exterior, mai ales gradina.

Prin oras te poti deplasa usor cu colectivos. Prima data nu intelegeam de ce toate lumea merge cu taxiul. Se numesc colectivos si sunt taxiuri pe care le imparti cu alti oameni care merg oarecum in aceeasi directie.

Dezavantaje: Plajele nu-s prea reusite, dar oricum apa oceanlui este prea rece ca sa poti face baie. Daca vrei plaje cat de cat mai ok, ia microbuzul pana in Vina del Mar si viziteaza aglomerata plaja Renaca.

Are faima unui oras plin de infractori, si chiar era sa ne-o luam nasol (povestea, alta data), dar merita riscul sa-i urci si cobori stradutele multicolore.