Prin Bari și împrejurimi

Zilele trecute am schimbat canapeaua cu un șezlong pe plajă, mai exact am plecat pentru un dolce far niente, relativ aproape de casă, în călcâiul cizmei din Bella Italia, în Bari, din regiunea Puglia, Apulia cum se zice pe la noi.
Italia m-a întâmpinat cu toate clișeele de care e în stare: localnici vorbăreți și gălăgioși, rufe atârnate la uscat, labirint de străduțe cu case în care ușile nu stau închise dar nici nu poți trage cu ochiul în interior, poftă de mâncare molipsitoare, gălăgia din timpul zilei și liniștea din timpul siestei, când toți dispar prin minune, magazine închise la prânz, scutere, pasiune pentru fotbal, cafeaua băută în picioare etc.

20170712_163935

20170712_170756

Bari e o destinație des aleasă de români, motivul fiind lesne de înțelesprețurile ieftine la zbor, luate din timp zborurile cu wizzair (da, se aplaudă în continuare la aterizare) pot fi chiar și de 50 de euro dus-întors.

Cu toate este vorba de o regiune destul de săracă, bogăția de atracții turistice mi-au transformat vacanța relaxată într-o vânzoleală încoace și-n colo. Bilanț: 6 orașe vizitate în 5 zile, cu mai puțin de 200 de euro cheltuială. Și asta fără fac vreun maraton infernal, ba chiar și două sesiuni de plajă. Nu-i rău deloc!

20170712_165637

Hai să începem cu dezavantajele: plaja, sau mai bine zis lipsa ei. Și nu refer la plajele alea de desktop cu nisip pudrat în care dacă îți îngropi picioarele crezi ai le scoți dulci, ci la o fâșie cât de mică de nisip. Nimic.  Coasta Marii Adriatice e zgârcită cu nisipul dar generoasă cu pietre de tot felul, pietricele și bolovani așa ai nevoie de pantofi de-aia speciali intri în apa.
Daca nu luăm în calcul soarele cam necruțător și faptul regiunea este pe alocuri destul de murdară, am încheiat deja cu capitolul minusuri.

La plus, balanță atârnă greu cu orașele și sătuce, diverse ca stil, arhitectură și chiar și gastronomie, care le poți vizită lejer, cu trenul,  ca o plimbare de duminică, fiind la maxim 30-80 km în apropiere.

Bari
Încep cu orașul gadză, Bari, căruia îi poți dedică vreo 2 – 3 ore. Centrul vechi, portul, teatrul și două trei chiesa (biserici), dar în special cea în care se află oasele Sfântului Nicolae, furate acum ceva vreme de la turci. Dacă ești microbist vizitează și stadionul  San Nicola, conceput de arhitectul Renzo Piano, căruia i se desprinde acoperișul dar nimănui nu pare -i pese.

20170712_154111

20170712_171212

20170715_112809

20170712_171501

Am dat și o raită prin piețe unde vedete sunt roșiile, de atâtea forme și culori încât nu știam după ce criterii le aleg, așa am pus în plasa câte puține din fiecare. Am numărat cel puțin 10 soiuri. La concurență se află măslinele, dar asta înainte de a ajunge la zona cu fructe coapte proaspăt rupte de prin livezi. Când am dat colțul, dupătarabă, altă comoară: brânzeturile. Mda, bat deja câmpii, revenim la oile noastre.

Alberobello
În altă dimineață am pornit spre Alberolbello, un oraș cu căsuțe dintr-o poveste, cam turistic dar totodată de neratat. Li se zice trulli, sunt construite din piatră și au niște acoperișuri conice unice, albe și desene cu semnificații mistice. Unii spun oferă puteri magice locuinței, iar alții susțin reprezintă familia care locuiește în acea casă. Interesant e pentru construcția lor nu s-a folosit ciment sau vreun adeziv care lege bolovanii puși unul peste altul, dar nu întrebați cum stau așa sudati.

Se pare aceste căsuțe au fost ridicate pentru a ajută la evitarea taxelor și impozitelor. Au fost construite din materiale ce le permiteau fie dezmembrate rapid atunci când orașul era amenințat de „invazia” celor care colectau taxele.
In prezent, cele aproape 400 de căsuțe au fundații solide, astfel nimeni nu mai poate fugi din calea taxelor. Pereții lor din piatră asigura răcoarea pe timp de vara și căldură în timpul iernii. Deseori, pe acoperiș veți putea vedea pictate un ochi, o cruce, soarele sau un alt simbol astronomic. Casele trulli din Alberobello sunt considerate sit UNESCO.

Fiind caniculă am scăpat mai ușor de hoardele de turiști care se adăposteau, care cum putea prin zonele mai umbroase. Orașul are un aer special, chiar dacă majoritatea căsuțelor, multe locuite încă, au fost transformate fie în B&b sau magazine însetat de suvenire tipice.

20170714_144218

20170714_145300

20170714_145453

20170714_151052

20170714_151240

20170714_151618

20170714_151920

20170714_152251

20170714_153112

20170714_153454Din Bari la Alberobello ajungi cu un tren special, care pleacă de obicei de la ultima linie iar prețul dus întors este de 9.80 euro.

Matera
Când am ajuns în Matera, oraș aflat fix la granița cu Apulia, am crezut m-am reîntors în Ierusalim. Nici nu e de mirare au folosit orașul platou de filmare pentru producții cu teme biblice precum The Passion of the Christ al lui Mel Gibson, sau blockbusterul Ben-Hur (2016). Ah, nu uit de Wonder Woman, proaspăt intrat în cinematografele din România, care a avut și el câteva scene filmate aici.

20170715_112817

20170715_121148

20170715_115808

20170715_114934

20170715_114548

20170715_114123

20170715_122402

20170715_123011

N-am vizitat biserici și caterdrale, și nici peșterile săpate în stâncă, n-am luat nici măcar o harta ci m-am plimbat aiurea pe străduțele înguste, care acum urcă acum coboară, mai ceva ca într-un tablou de Escher. Ce mai, peisajul e chiar uimitor iar pozele vorbesc de la sine. Se pare de-abia acum doi ani au dat jos cele trei cruci din filmul lui Mel Gibson, așa n-am avut șansă le trag în poza.

Polignano a Mare
Stațiune posh, unde numai cu 3 zile înainte ajung, fusese fotografiat Hugh Jackman, care aflat în vacanță, se fotografia la rându-i cu statuia lui Domenico Modugno, cel care a rămas în memoria colectivă pentru piesă Volare. În rest, orașul mustea de energie, se făceau sărituri de pe stânci, mai ceva la ca Acapulco, ba chiar urmă fie organizat un concurs de sărituri de cei de la Red Bull. Am dat gata rapid niște gelatto (arome de cafea și fistic), am făcut două-trei poze și înapoi la cazare.

IMG-20170714-WA0106

IMG-20170714-WA0063

20170713_195148

20170713_180842

20170713_180542

20170713_180139

20170713_180017

Menționabil e și restaurantul pe care n-ai cum nu-l vizitezi dacă îți plac fructele de mare. Se numește PESCARIA și în jurul prânzului sau a cinei poți sta la coadă chiar și două ore gusti din bunătățile de aici.

Trani și Giovinazzo
Restul după-amiezelor le-am dedicat altor 2 orașeTrani, cu o imensă catedrala care se oglindește în mare și Giovinazza, un sătuc arătos, în care locuitorii își pun cele mai bune haine și ies în fiecare seară se plimbe pe străduțele întortocheate a ceea ce a fost cândva o fortăreața.

20170712_224758

20170716_171901

20170716_173127

20170716_174500

20170716_175620

20170716_181445

La categoria regrete e CRACO, un oraș-fantoma aflat pe un deal din regiune, pe care n-am reușit încă să-l bifez.

About Oana
Turist & călător în peste 50 de ţări din lume, adică mai puţin de 50% din ceea ce-mi doresc să descopăr. Fac slalom printre amintiri şi–mi aleg cele mai frumoase locuri pe care le-am călcat în picioare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *